intotdeauna am privit cu suspiciune femeia care face caz de principiile ei.
umbrela moralei de fatada arborata in dispretul oricarei etici minimaliste mi se parea jalnica mai ales daca din partea unei femei.
gandesc ca rolul femeii nu e sa inventeze si sa adopte principii ci sa motiveze omul de langa ea sa ridice la rang de principii adevaruri intersubiective...ca amandoi sa le transforme in stil de viata.
femeia animus mi se parea o catastrofa.
ma grabisem cand am judecat asa.
exista o catastrofa si mai mare: femeia fara principii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu