marti, dupa... nimic

e deja joi, dar, fiindca tot doarme bb, am apucat in sfarsit sa vad si eu "marti, dupa craciun".

personajul secret care straluceste prin absenta e tocmai spiritul craciunului. lipsa marcata intentionat prin emblema surogatelor: plasticuri cadou, o tentativa de colind zgariind timpanul, un brad lipsit de eficacitate, o masa pe dinafara ritualului si, ce e trist, un copil inteligent care se acomodeaza la toata mascarada si face prea bine pe prostul.

in alte roluri, un barbat, o nevasta, o amanta.

despre ce mi a vorbit mie filmul?
despre "iadul domestic" si paradisul de dupa colt.

despre tragedia unei familii in care lucrurile au fost lasate sa o ia razna. si au luat o: exista o voluptate ascunsa a caderii careia nu i poate rezista nimic. o nevoie de adevar mai puternica decat orice conventie.

nu de fiecare data un al treilea e in plus. cateodata rolul lui e fix sa desparta niste doi straini (adjectiv, vorba unei alte pelicule). grav e cand cel ranit (in filmul asta, ea) muta trairile din registrul pur afectiv in cel etic. si incepe cu sentinte moralizatoare: "nu ti e rusine?". pai de ce, rusine? de asumarea unui adevar?

se pare ca "omenesc" si "degradabil" sunt sinonime: cand viata de cuplu se rezuma la dimensiunea orizontalei, iluzia verticalei izbavitoare poate imbraca tot soiul de aparente. si de ce nu le am credita cu o bruma de esenta... filmul nu ne zice nimic despre miercuri.

amina

2010: anul nasterii ei. totul incepe cu ea, de cand am stiut ca exista.
cum e sa ai un copil? coplesitor.
iti da masura adevaratei tale naturi: esti o fiinta fragila, si daca ai primit un dar e din mila cerului si a pamantului. nasterea unui copil te invata mai ales ca nimic din ce conteaza pe lumea asta nu obtii prin vointa ci prin pogorarea gratiei. si ca nimic din tot ce poti sa faci nu te ridica la inaltimea darului.
a naste un copil e o spovedanie - lumii.
a naste un copil iti da vietii o dimensiune pe care nu o cunosteai. amina imi tot spune ca universul ei ar fi un pic mai frumos daca l as privi cu dragoste de mama. am inteles asta abia acum. acum cand, inainte de a opri calculatorul dupa inkeierea unui textuletz, mi a fost din nou dor de ea. zambea in somn. mi am promis sa caut cu toata fiinta zambetul asta de copil, acolo unde nu mai e nici o speranta de gasit.