ascultam fascinata cainele povestind
ma inghetau zapezile negre din lumea lui
botul lui mursecand idei aburinde nu intelegeam de ce eu
undeva firul de iarba crestea in scutecele albe ale tacerii
pe dedesubt
blestematul imi invia cainele alb
dezlega lanturi dezmortea o mie de falci
musca iti spun m au convins coltii infipti intr o glezna
ce ameninta sa se piarda si am muscat ce sa fac
am muscat
tu zaceai la pamant intr o balta de sange
cainele negru se imprietenise cu cainele alb
creierul tau batea langa la masina de scris spovedanie publica
marea dragoste fara caini marea dragoste cu caini morti
sau cum vreti sa i ziceti
e o iluzie
cainele negru asa cum se stie
prefera branza alba la dejun
si pijamalele albastre in rarele nopti cand ii e dat sa
adoarma
iata ea trebuie imblanzita va spun
trebuie imblanzita
