biutiful

zica altii ce or zice, eu raman la parerea ca esentialul intr un film e povestea. biutiful e deosebit si din punctul asta de vedere, insa nu e atat de beautiful cum se tot vorbeste prin targ. adica povestea arata un protagonist cu o singura dimensiune - aceea de tata. de aia nici nu prea convinge...e putin verosimil sa fii sensibil la problematica paternitatii daca scartai in alte cele. uxbal si marambra fac figura cuplului uzat, obosit, stors de orice iluzie. de altfel, marambra degeaba poarta n nume marea si alhambra, caci la "sunetul marii" - obsesia sotului ei - e surda, iar rosul maur n are nici o treaba cu rujul sau tipator sau cu culoarea hainelor de vampa expirata. cat despre numele lui uxbal...e o enigma pt mine. nu l pot asocia cu nimic. nici n o fi de gasit vreo ancora undeva. filmul aminteste - mai mult decat in treacat - probleme precum exploatarea prin munca a imigrantului pana la anihilarea lui, dar parca e prea mult sa ni se arate cat de rau o duc si kinezii, si africanii intr o lume kipurile alba ... si cel mai aproape de conditia imigrantului, a strainului, e insusi uxbal, care, pacient terminal, ajunge de fapt un instrainat de viata. uxbal e un barbat bolnav, cancerul il roade si biologic, si sufleteste, si spiritual...de aceea afinitatile lui il plaseaza mai degraba intr o lume a umbrelor, a intunericului, a mortii. cum mai toate scenele ce dau contur vietii sale sunt intunecate - ah, albastrul metalic, bleul marin! -, un cadru cheie poate fi, in aceasta perspectiva, cel in care femeia lui tulburata (intelegem ca ar suferi de maladia bipolara sau, cum i se zicea pe vremuri, psihoza maniaco-depresiva, insa tabloul psihopatologic nu e nici acela destul de bine esentializat) se bucura naiv, copilareste, ca si a gasit leac: "cutia de lumina". lumina artificiala, cum artificial e tot ce se kinuie ea sa faca. mai putin sexul salbatic, dar scena amorului cu fratele lui uxbal n are nici o miza, putea sa lipseasca, era deductibila din atitudinea femeii. de aia nici nu duce nicaieri. o scena cu miza e cea care da inusi titlul filmului: copiii si tatal lor, fetita intrebandu l pe uxbal cum se scrie beautiful in engleza. disperata, ana (copilul) cauta de fapt o bresa in realul sordid, insa tatal epuizat si intunecat ii taie aripile: biutiful se scrie cum se aude. cu i. adica lucrurile sunt ceea ce par, tre sa le luam ca atare, ce atata poezie... biutiful e tocmai tragismul a ceea ce traim. diferenta de potential e uriasa intr adevar si fie si numai pentru atat filmul merita vazut. si pentru personajul principal, desigur, kiar daca viata lui e trunkiata, dezgolindu ni mai ales umbra care l leaga de moarte. frumoase, de o frumusete intunecata, rece, scenele in care uxbal isi asuma rolul de charon si apoi chiar de comunicator cu trecutii dintre cei vii. un pic de naturalism a fost considerat necesar de regizor cand am vazut un uxbal avid de curiozitatea de a si vedea viitorul in figura tatalui mort si scos din cripta. nitica groaza sade bine oricarui film din secolul xxi, caci, vai, simturile noastre cum altfel sa ne fie dezmortite... uxbal, desi isi poarta moartea n suflet ca pe o mireasa neagra care nu vrea cu nici un kip sa l lase sa se descotoroseasca de ea, e n stare si de duiosie si asta e aproape incredibil: scenele in care si priveste copiii, singura oaza de sanatate in universul lui bolnav, sensul unic al drumurilor lui, sens a carui noblete rascumpara poate porcariile in care viata l trage fara alternativa. dincolo de moarte - moartea pe care o aduce ca salvare celor pe care i vede nenorociti, mortii cu care comunica datorita viziunii capatului de drum - putin conteaza in povestea aceasta. scenele luminoase nu au aceeasi incarcatura, de aceea nici nu le mai amintesc. biutiful ar fi, asadar, o poveste despre ireversibilitatea starilor de fapt. despre imposibilitatea unei brese spre lumina inaintea epuizarii intunericului. de unde nu rezulta neaparat obligativitatea gasirii luminii prin trecerea in moarte...chiar daca promisiunea aruncata de intrebarea fetitei isi gaseste cumva implinire in albul padurii cu radacinile in valuri. valuri ale memoriei, valuri ale vietii.