un film de milos forman. e de vreo douazeci de ani dar eu abia acum l am vazut. merita sa l vizionati. nu numai pentru regie si pentru distributie (colin firth). ci mai ales pentru poveste: un scenariu adaptat de regizor si de jean claude carriere dupa un roman de epoca.
filmul vorbeste despre forta instinctului, care ar mătura, se pare, tot ce e urma de spirit in calea sa. verosimil, intr o societate putreda... e o versiune occidentala a tot ce poate sa incapa sub semnul pseudoiubirii. seductia frusta, deci cu atat mai puternica, tese intrigile paralele, dar nu figura seducatorului de profesie - valmont - e cea mai importanta. ci figura fecioarei care se intoarce de la manastire, scapa intacta de ororile bordelului (nu degeaba o keama cecile - zeita muzicii o protejeaza un timp), dar ajunge de nu mai pastreaza din inocenta decat o masca. o ofelie pe dos, potrivita cu lumea pe dos in care traieste. violenta mesajului face insa ca o keie potrivita de interpretare sa fie misoginismul, cu regret fie spus...
kiar si asa, ramane un film frumos.
