pentru k nu e ekitabil: eu imi asum o identitate si "dau seama de ale mele cate scriu". asta scriu, va place - mai treceti, nu va place dar vreti sa vedeti daca am vreo limita- tot mai treceti, nu va place si punct- nu mai treceti.
ics, sub protectia anonimatului, vine si tranteste ce ineptii vrea, de regula off-topic si foarte galagios.
sau crede ca ma intereseaza flatarisirile. la fel de fals.
daca blogul nu poate ajuta la un skimb de idei, la ce bun, comm-uri?
nu-ti place sa ma citesti, nu ma citi.
eu asa fac, cu cei care ma dezamagesc.
si vad civilizata o atitudine ca asta. cel putin pentru un timp, da rezultate: nu ma enervez nici eu inutil, ei isi exercita in continuare dreptul la libera exprimare...toata lumea e multumita.
asa ca...scuze pentru cei dezamagiti, stiu ca in decembrie am promis moderarea comm-urilor. m-am razgandit.simplu.
kestie care in CPI se noteaza cu fx (detaliu adresat galagiosilor care dau din coate umplandu si viata cu a altora).
duminică, 22 martie 2009
poveste deskisa cu un catzel
era odata un catzel si lui ii placea sa stea in fatza unei usi inkise. avea, n-avea treaba, se infiinta in fatza usii.
pentru ca, am uitat sa va spun, catzelul era falfabet - stia sa citeasca (avea si blog!).
si pe usa era scris tot timpul un mesaj: "nu sunt acum aici, dar asteapta-ma: o sa vin maine si o sa ti aduc un os din luna de pe cer". semnat "dulaul".
(de data asta vorbim de un adevarat talent, se vede din mesaj, adaptat destinatarului conform skemei lui jakobson preluata si dezvoltata in diverse stiinte ale limbajului.)
la un moment dat, catzelul nostru facu ce facu (adik precipita putzin lucrurile) si si dadu seama ca n are rost sa mai astepte in fatza unei usi inkise pentru ca dulaul era foarrrrrte ocupat: pe langa k avea un obiectiv strrrrategic de pazit (dar sa nu l numim aici) trrrebuia sa parrrrticipe la tot felul de tocshouri unde el (catzelul adik) nu avea bilet de intrare - n-avea haine de gala n avea background n avea pedigri n avea nik.
mahnit, catzelul pleca.
dulaul (altminteri, painea lui dumnezeu) ii propuse un targ reciproc avantajos catzelului care lasase un gol in peisaj: "adio, darrrr rrrraman cu tine".
il intreba pe catzel ce zice cum se potriveste mesajul cu contextul (conform aceleiasi skeme a comunicarii) care e impactul emotzional in fine ce crede.
catzelul adormi inainte sa dea un raspuns ( isi mai fabrica mecanisme din astea de aparare pentru ca si catzeii au un eu).
si se visa in fatza unei usi. o deskidea si in spatele ei alta usa. si tot asa alta si alta usa. pe fiecare usa, alternativ, mesajele de la dulau: cand primul, cand ultimul (peste intermediare trecem nefiind de interes pentru povestioara cu talc).
dimineatza (binecuvantate fie diminetzile!), catzelul se hotari: scrise si el pe blogul lui ca in viata dulaii trebuie sa invete sa inkida usile kiar dak doare. si k nu are rost, catzel fiind, sa astepti la usa- dak nu ti se deskide inseamna k drumul tau nu trece pe acolo.
dupa ce scrise asta pe blog, catzelul gasi o bruma de farmec in viatza lui.
nu, nu e o poveste cu happy end. e o poveste deskisa.
o usa deskisa.
pentru ca, am uitat sa va spun, catzelul era falfabet - stia sa citeasca (avea si blog!).
si pe usa era scris tot timpul un mesaj: "nu sunt acum aici, dar asteapta-ma: o sa vin maine si o sa ti aduc un os din luna de pe cer". semnat "dulaul".
(de data asta vorbim de un adevarat talent, se vede din mesaj, adaptat destinatarului conform skemei lui jakobson preluata si dezvoltata in diverse stiinte ale limbajului.)
la un moment dat, catzelul nostru facu ce facu (adik precipita putzin lucrurile) si si dadu seama ca n are rost sa mai astepte in fatza unei usi inkise pentru ca dulaul era foarrrrrte ocupat: pe langa k avea un obiectiv strrrrategic de pazit (dar sa nu l numim aici) trrrebuia sa parrrrticipe la tot felul de tocshouri unde el (catzelul adik) nu avea bilet de intrare - n-avea haine de gala n avea background n avea pedigri n avea nik.
mahnit, catzelul pleca.
dulaul (altminteri, painea lui dumnezeu) ii propuse un targ reciproc avantajos catzelului care lasase un gol in peisaj: "adio, darrrr rrrraman cu tine".
il intreba pe catzel ce zice cum se potriveste mesajul cu contextul (conform aceleiasi skeme a comunicarii) care e impactul emotzional in fine ce crede.
catzelul adormi inainte sa dea un raspuns ( isi mai fabrica mecanisme din astea de aparare pentru ca si catzeii au un eu).
si se visa in fatza unei usi. o deskidea si in spatele ei alta usa. si tot asa alta si alta usa. pe fiecare usa, alternativ, mesajele de la dulau: cand primul, cand ultimul (peste intermediare trecem nefiind de interes pentru povestioara cu talc).
dimineatza (binecuvantate fie diminetzile!), catzelul se hotari: scrise si el pe blogul lui ca in viata dulaii trebuie sa invete sa inkida usile kiar dak doare. si k nu are rost, catzel fiind, sa astepti la usa- dak nu ti se deskide inseamna k drumul tau nu trece pe acolo.
dupa ce scrise asta pe blog, catzelul gasi o bruma de farmec in viatza lui.
nu, nu e o poveste cu happy end. e o poveste deskisa.
o usa deskisa.
i miau pisik!
i miau pisik!
ce mi place la o pisik?
pui - e dragalasa, sensibila, curioasa, jucausa, fasneatza, se alinta, cere (si nu se lasa pana nu obtine) protectie, caldura, atentie.
matura - trasaturilor dinainte le adauga un farmec ce merge pana la fascinatie, jongleaza cu taceri si discursuri pisicesti, e autonoma, e suverana, e libera, n-o prostesti cu nimic, n-o dresezi, face doar ce are ea kef, daca vrea comunica, daca nu, nu, cand vrea e lenesa, cand vrea e sageata, vaneaza de amuzament, gusta muzica buna, nu mai zic de mancarurile bune, se misca elegant, e discreta sau expansiva dupa cum o avantajeaza, gaseste in lumea de sub pat un univers care tie nu-ti spune mare lucru, nu i-e sila de soareci deci are kiar aptitudini de cercetator stiintific...
si, mai ales, in prezenta unei pisici nu poti sa fii decat asa cum o pisik are nevoie sa fii. altfel nu te suporta si are grija sa-ti arate asta...pana cand intelegi.
eu o sa am o pisik neagra neagra de tot.
ce mi place la o pisik?
pui - e dragalasa, sensibila, curioasa, jucausa, fasneatza, se alinta, cere (si nu se lasa pana nu obtine) protectie, caldura, atentie.
matura - trasaturilor dinainte le adauga un farmec ce merge pana la fascinatie, jongleaza cu taceri si discursuri pisicesti, e autonoma, e suverana, e libera, n-o prostesti cu nimic, n-o dresezi, face doar ce are ea kef, daca vrea comunica, daca nu, nu, cand vrea e lenesa, cand vrea e sageata, vaneaza de amuzament, gusta muzica buna, nu mai zic de mancarurile bune, se misca elegant, e discreta sau expansiva dupa cum o avantajeaza, gaseste in lumea de sub pat un univers care tie nu-ti spune mare lucru, nu i-e sila de soareci deci are kiar aptitudini de cercetator stiintific...
si, mai ales, in prezenta unei pisici nu poti sa fii decat asa cum o pisik are nevoie sa fii. altfel nu te suporta si are grija sa-ti arate asta...pana cand intelegi.
eu o sa am o pisik neagra neagra de tot.
luni, 16 martie 2009
marx avea dreptate
catastrofa e nu cand se prabuseste o lume
ci cand constati
calm echilibrat sec si gol
ca dimensiunile subiective ale unei prabusiri nu privesc pe nimeni si nimic in afara ta
ca tu insuti esti obligat sa traiesti like a bird on the wire (cohen)
asta ca sa nu te simti splitat
intre persona si umbra abramburind de la hic et nunc la acolo si atunci - fie ele proiectii sau rememorari
in ce lume traim in ce lume traim daca rotitele continua sa se miste in ciuda a tot si a toate
si cat din noi mai ramane in afara masinii
a teribilii masini
a ingrozitoarei masini
doamne ce bine ca exista leonard cohen
o voce de dincolo de rotite
o voce de dincolo de timp
o voce din lumea care nu se poate prabusi
doamne ce putine sunt lucrurile care nu cad
si cat de mult ni se cere
ci cand constati
calm echilibrat sec si gol
ca dimensiunile subiective ale unei prabusiri nu privesc pe nimeni si nimic in afara ta
ca tu insuti esti obligat sa traiesti like a bird on the wire (cohen)
asta ca sa nu te simti splitat
intre persona si umbra abramburind de la hic et nunc la acolo si atunci - fie ele proiectii sau rememorari
in ce lume traim in ce lume traim daca rotitele continua sa se miste in ciuda a tot si a toate
si cat din noi mai ramane in afara masinii
a teribilii masini
a ingrozitoarei masini
doamne ce bine ca exista leonard cohen
o voce de dincolo de rotite
o voce de dincolo de timp
o voce din lumea care nu se poate prabusi
doamne ce putine sunt lucrurile care nu cad
si cat de mult ni se cere
joi, 5 martie 2009
benjamin button? poate cartea
rareori intru prin salile de cinema: pur si simplu filmele nu reusesc sa ma prinda. cuvintele o iau intotdeauna inaintea imaginilor iar mintea mea face cu greu abstractie de taieturile de la montaj.
azi insa am vazut benjamin button.
nu i as zice un film prost - oricum nu m ar lua in seama nimeni cine sunt eu sa mi dau cu parerea n am cultura cinematografica n am criterii n am nici macar vocabular- dar nici in lista mea de favorite nu l as nota.
am ramas cu gustul amar al unei opere ratate.
pacat de o idee atat de incarcata de sens cum e ideea de a te naste batran si a intineri...pana la limita.
as fi vrut o "incarnata" altfel. nu stiu cum. mai convingator. mai putin conventional. mai fin. mai subtil. mai fara rest.
"i was born under unusual circumstances" a fost doar o acadea de tinut copiii sa nu dea din picioare in timpul proiectiei - proiectie care fie vorba intre noi mi s a parut destul de lunga.
cat despre final ... cu totul altfel as fi vrut exploatata incarcatura unei scene care sa mi arate limita pana la care timpul poate sa mearga inapoi.
am vazut - sa nu zic o peltea - un sirop asezonat prost cu picanterii si sustinut de o conventie gretoasa (jurnalul kestii trestii).
culmea e ca filmul ar fi primit un academy award pentru efecte vizuale. pai daca asta e tot ce se poate obtine azi ca efecte vizuale pe o asemenea idee... ma rog eu ma retrag mi e deja somn.
si nu admit obiectii gen constrangerile de scenariu etc.
daca un continut (ideea pentru care m am deplasat din cartierul meu - unde da tot cu kirie stau - pana pe magheru) iti lasa impresia ca putea fi exprimat mai bine intr o alta forma atunci esti in fata unei expresii nereusite. a unui rateu. atunci unitatea intre continut si forma se duce dracului.
sau - revenind la filmul nostru - nu mai e arta e melodrama e concentrat de telenovela e ce vreti.
the curious case of benjamin button? poate cartea...
filmul imi baga pe gat o poveste banala din care doar scena iesirii din viata a lui b.b. e mai de doamne ajuta. daca o privesti printr o anume grila si pe aia...
sorry guys.
azi insa am vazut benjamin button.
nu i as zice un film prost - oricum nu m ar lua in seama nimeni cine sunt eu sa mi dau cu parerea n am cultura cinematografica n am criterii n am nici macar vocabular- dar nici in lista mea de favorite nu l as nota.
am ramas cu gustul amar al unei opere ratate.
pacat de o idee atat de incarcata de sens cum e ideea de a te naste batran si a intineri...pana la limita.
as fi vrut o "incarnata" altfel. nu stiu cum. mai convingator. mai putin conventional. mai fin. mai subtil. mai fara rest.
"i was born under unusual circumstances" a fost doar o acadea de tinut copiii sa nu dea din picioare in timpul proiectiei - proiectie care fie vorba intre noi mi s a parut destul de lunga.
cat despre final ... cu totul altfel as fi vrut exploatata incarcatura unei scene care sa mi arate limita pana la care timpul poate sa mearga inapoi.
am vazut - sa nu zic o peltea - un sirop asezonat prost cu picanterii si sustinut de o conventie gretoasa (jurnalul kestii trestii).
culmea e ca filmul ar fi primit un academy award pentru efecte vizuale. pai daca asta e tot ce se poate obtine azi ca efecte vizuale pe o asemenea idee... ma rog eu ma retrag mi e deja somn.
si nu admit obiectii gen constrangerile de scenariu etc.
daca un continut (ideea pentru care m am deplasat din cartierul meu - unde da tot cu kirie stau - pana pe magheru) iti lasa impresia ca putea fi exprimat mai bine intr o alta forma atunci esti in fata unei expresii nereusite. a unui rateu. atunci unitatea intre continut si forma se duce dracului.
sau - revenind la filmul nostru - nu mai e arta e melodrama e concentrat de telenovela e ce vreti.
the curious case of benjamin button? poate cartea...
filmul imi baga pe gat o poveste banala din care doar scena iesirii din viata a lui b.b. e mai de doamne ajuta. daca o privesti printr o anume grila si pe aia...
sorry guys.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)