sa fi avut baba un ..., era ministru de razboi

intotdeauna am privit cu suspiciune femeia care face caz de principiile ei.
umbrela moralei de fatada arborata in dispretul oricarei etici minimaliste mi se parea jalnica mai ales daca din partea unei femei.
gandesc ca rolul femeii nu e sa inventeze si sa adopte principii ci sa motiveze omul de langa ea sa ridice la rang de principii adevaruri intersubiective...ca amandoi sa le transforme in stil de viata.
femeia animus mi se parea o catastrofa.

ma grabisem cand am judecat asa.

exista o catastrofa si mai mare: femeia fara principii.

cordon ombilical

poate ca nu e ok sa te arunci in lume prea devreme fara plasa de siguranta a unui ce protector
poate ca eclozarile isi au timpul lor si orice devansare a acelui timp costa
insa a incremeni in pozitia simbiotic fantasta a legarii pana la confuzie cu obiectul cu acel prim obiect costa la randu i

in canonul fericirilor ar trebui introdusa una noua

fericiti cei care stiu cand sa plece si unde sa se ntoarca
caci aceia nu se vor mai simti blocati
pe dinafara
ori pe dinauntru

grămada cere vârf

nu mă număr printre fericiţii care pot face din valentine's day un pretext de indiferent ce.
aşa că, în loc să fixez temporal grămada de care vorbesc în titlu cu sintagma "de valentine's day", o să notez pur şi simplu că sâmbătă mi-am adus aminte de un joc de-al băieţilor de la mine din clasă, din generală.
jocul se kema "grămada cere vârf". mi se părea atrăgător şi periculos.
"grămada cere vârf", mi-am amintit, sâmbătă.
concret: când tocmai savuram cu cineva, într-un loc public, un pahar de apă minerală (borsec, că doar n-o să-mi tai vreo cracă de sub picioare), mă trezesc că, depăşind orice prag de toleranţă fixat de regulile proxemicii, în spaţiul meu personal se aşază, neinvitaţi, doi inşi, un el şi o ea, şi, nici bună ziua, nici nimic, se instalează confortabil. mă uit, văd locuri libere în jur, văd, e adevărat, şi ciorkini a câte trei-patru cupluri, şi-mi dau seama: "grămada cere vârf".
să nu-ţi intre în cap - până la o vârstă anume - cum e cu confortul tău şi confortul altora, să asfixiezi libertatea celorlalţi, aşa, de atmosferă ... da, a meritat notat pe blog.