primii fulgi

intarzie.
de ce?
poate ca nu mi s a ntiparit tot in suflet. poate ca inainte ca izbavitorul alb sa se aseze peste un 2008 si peste atatia alti ani in urma mai e ceva de constientizat de integrat de asumat de depasit. de trait.
daca aprilie e pentru mine luna neagra care ma invata sa renunt - pentru ca imediat urmatorul mai sa vina in forta ca luna verde de promisiuni renascande din cenusa zilelor intunecate din urma - decembrie e cat se poate de banal o luna a bilanturilor. e luna cand ninge peste toate. iar banal.
asadar...putina tacere. putina prezenta. putina intoarcere spre sine.
si putina singuratate. o doza suportabila. fara "dat in barci" da. fara dat in barci.
voi gasi orasul asta de adoptie nins dupa craciun cand ma voi fi intors de "acasa"?
ar fi frumos: luminile i sunt altfel daca reflectate de zapada. parca si ochii copiilor sunt altfel cand il ninge. ei singuri mai stiu...ei singuri n au uitat pentru ca n au nevoie sa uite nimic.