m a intrebat deunazi
la o tzigara
mona de ce crezi tu ca de sarbatori oamenii sunt deprimati si rata sinuciderilor ori a tentativelor de suicid creste?
m a somat da mi un raspuns de specialist
asa cum dadea una o psihologa celebra la un post tv
intrebarea o gasesc si acum interesanta
cred ca de sarbatori contrastul intre stralucirea (mai mult sau mai putin artificiala) din exterior si intunericul dintr un suflet singur e amplificat. si mai cred ca un suflet singur gaseste mai greu mult mai greu poarta spre real pe care sarbatorile sunt menite sa o deskida. un suflet singur n are treaba cu spiritul sarbatorii. un suflet singur e inkistat in singuratatea lui si traieste universul ca fiind "neprietenos". daca o raza de lumina strabate totusi cat de firav carapacea ranilor psihice deprimarea e suportabila. daca intunericul dinlauntru se invartoseaza in pozitia refuzului a contractiei a baricadarii ... rata tentativelor (esuate sau reusite) de suicid da intr adevar creste.
sa ne intelegem: vorbesc de un suflet singur referindu ma nu la un om singur ci la un suflet care se simte singur pe pamant singur in univers singur in absolut.
ce vrem sa fim pentru noi insine si pentru ceilalti? inca o pata intunecata pe un fond si asa sumbru ori un firicel de soare?
si...mai important inca: in afara tolerantei la singuratate se poate vorbi de comuniune? cred ca nu. cred ca "singuratatea bazala" e o sarcina de asumat de fiecare. pe cont propriu. altfel tot ce se reuseste e un surogat de lumina. poate cu efecte benefice pe termen scurt... dar cu o nota de plata care vine sigur din urma.
se spune ca in noaptea dintre ani se deskid cerurile...cateodata ma gandesc ca ele ne sunt tot timpul deskise si ca doar fricile irationale ni le fac sa para zavorate.
va multumesc pentru trecerea prin pagina mea si va urez un an nou cum vi l doriti!
poate de la anul o sa moderez si comentarii... ar fi interesant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu