de la infrarosu la ultraviolet

m am indragostit de el citindu i o carte.
"mut". dupa mine, singura lui carte mare.
am citit "mut" ca pe o promisiune. un arc intins. o marturie estetica a unei constiinte. un artist coborand in bolgii intunecate ale propriului suflet si ale sufletului lumii in care traieste, elan al unei inaltari pe masura, in spatii de dincolo de gand, de dincolo de cuvinte, de dincolo de taceri. 

cine e omul care poate sa scrie asa?
daca ramaneam doar la aceasta intrebare, as fi trait poate fericirea de a vedea lucrurile in alb sau negru...

dar sunt femeie, si ador sa ma las modelata de barbat. si cum el reuseste sa imi dea expresia dorita, pe el  il voiam barbatul meu.
cat timp a sti a ramas in umbra lui a avea, il vedeam in infrarosu. il voiam al meu, si eram prizoniera in grota infrarosie a propriilor mele ganduri-neganduri. pe masura ce am inteles ca a avea era doar un truc pentru a mi masca nelinistile, vai, frumoasele mele nelinisti, m am repliat, si am stiut ca tocmai ele erau irezistibile. am lasat pe rand sau amestecandu se in cele mai nebanuite nuante toate culorile curcubeului sa se joace intr un caleidoscop viu.

"craii si mortii", recent: dupa mine, singura lui carte... "altfel". altfel decat scrie el. nu stiu criticii ce spun, adica stiu cate ceva, si ma felicit ca, fara a avea formatie filologica, ii oferisem, inca de la publicare, cu aceleasi cuvinte, dar absolut aceleasi, feedbackul-judecata estetica primit intr o emisiune tv de la un reputat critic literar.

a avea nu mai e o miza pentru mine, acum. a avea un barbat e un target stupid pentru o femeie, a trai si a muri cu barbatul pe care l iubesti si care te iubeste e altceva. de cele mai multe ori, ca sa ai un barbat e suficient sa fii "o femeie desteapta", or, pentru  feminin, orice adjectiv e ori pleonasm, ori neadevar.
sa pot trece de la infrarosu la ultraviolet e o experienta magica. imi cere maturitate, capacitate de transformare, imi cere mai ales forta de a vedea si curaj de a privi. cand balastul sedimentat in timp il impinge pe celalalt intr o zona a inautenticului, nu exista alternativa la a intelege si a ierta. a l iubi e vital.
de aceea zona inaccesibila iubirii nu are decat un nume. confruntandu te cu atare realitate, ori iti descoperi vocatia sfinteniei, ori iti asumi limitele umanului.  

am primit la intrebarea mea cel mai frumos raspuns: amina.
acum ea doarme frumos, si primul ei vis povestit mie a fost un copac crescand din biblioteca, din kiar cartile scrise de tatal ei: nu, nu e o exagerare, eu n am atata imaginatie!