miercuri, 4 mai 2011

eyes wide shut

nici nu stiu daca povestea sau muzica sau impletitura lor intr o sinestezie de exceptie e ceea ce m a impresionat la "cu okii larg inkisi". dincolo de frumusetea cuplului kidman-cruise.
parola "fidelio" e cuvantul keie pentru intregul film, iar replicile finale sunt marete in simplitatea lor, trimitand spre complexitatea fiintei si fatetele adevarului in fond inepuizabil intr o unitate de timp atat de scurta ca o noapte sau... o viata.
gustul aventurii - fie in plan fantasmatic fie in plan real - si fidelitatea fata de un angajament precum casatoria incap cu greutate in acelasi suflet, ea alege fantezia, catalizata de halucinogene pana la obtinerea unui efect de realitate, mai puternic parca decat insasi realitatea, aleasa de el. ea viseaza si amplifica in povestirea viselor ei erotice, el e nesigur, umilit, cauta compensari dar nimereste in contexte care i aduc frustrari si mai mari si pana la urma - gratie regiei semnate kubrick - nu mai stii unde se termina realul si unde incepe irealul. de fapt miza intregului film e posibilul, de aceea si actiunea e comprimata: nu poti trai la infinit deasupra prapastiilor.
ceea ce salveaza totul sunt pana la urma inapetenta pentru calatorii care nu au nimic de dezvaluit - pe de o parte - si o minima onestitate necesara pentru un dialog decent intr un moment de criza in doi - pe de alta parte.
nu am inteles rolul copilului in incarcatura povestii...sau poate rolul sau era kiar acela de a nu avea nici un rol.
dmitri sostakovici? nu pot comenta. kubrick.
p.s. cum o fi kubrick asta acelasi kubrick din afurisita de portocala mecanica - pe care, suprasaturata in violenta, nu am putut o urmari pana la capat? asa cum in adolescenta nu am putut urmari tot filmul the doors. mi s a parut la fel de violent. nu vorbesc de imagini ale violentei ci de filme violente. exagerari.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu