am gasit o sursa biblio pe editarea de texte: jo billingham - "editing and revising text" (oxford university press, 2002).
am parcurs o si eu, recunosc, cam in diagonala.
nicaieri n am gasit insa scris ca a edita un text inseamna a copia textul respectiv intr un document personal, a l cioparti si apoi a tipa la idiotul care l a scris ca "nu e clar" si a i atribui fragmente de text, da, lipsite de logica, pentru ca decupate si lipite aiurea.
dar poate ca jo billingham nu e singura autoritate in domeniu.
de aceea pentru cei interesati recomand surse web (citate de sursa primara):
w.powa.org
w.englishgrammar101.com
w.ucl.ac.uk/internet-grammar
w.electriceditors.net
w.theslot.com
w.vocabula.com
w.bsi-global.com
w.ideography.co.uk/proof/marks
w.askoxford.com
recunosc ca nu am intrat pe nici un site dintre cele enumerate (unde w inseamna fireste www), de aici si titlul.
cine stie poate ca undeva scrie totusi ca a edita inseamna a strivi cu un eu gonflat euri inca in formare caci inca vii. caz in care ... mea culpa.
a si apropo nota 10 la bac la logica nu garanteaza acuratetea gandirii asa dupa cum nici eu care am facut 5 ani vioara si am 10 la muzica la bac nu sunt mozart... :)
a te tot lauda cu asta o data la cateva saptamani mi se pare infantil pueril inutil si mai ales crocodil.
prefer gandirea unuia care a picat la logica dar pastreaza reguli de bun simt decat skemele cognitive osificate in sabloane ale unuia care se iluzioneaza ca - daca stie ce e aia valoare de adevar sau ce nseamna propozitie judecata rationament silogism sfera continut (si ma opresc aici dincolo de asta as intra in notiuni acoperite de cursul superior) - are "logica" . logic, nu?!
a si mai e ceva. kestiile astea nu s deloc fara importanta.
p.s. a nu se intelege din asta ca descurajez lecturile pe tehnica editarii sau pe logica. dimpotriva. doar ca de unde nu da... nici dumnezeu nu cere.
daca te duce capul sa faci mizerii organizat si sistematizat nu inseamna ca ai acces si la trasee mai complicate si mai fine ale ... sa avem pardon ... gandirii.
mielu zlate stia el ce stia cand ne toca pe cognitive...
dar nu i mai simplu sa spui in loc de "nu inteleg" "nu e clar"? o ba da ...
duminică, 24 mai 2009
vineri, 22 mai 2009
psihologia cozii de topor
e ciudat cum distilatul mentalitatii "de trista amintire" nu mai poate prinde radacini in timp ce drojdia ei se intinde ca o pecingine si transforma tot ce atinge in cozi de topor.
cand in spatele ... "metamorfozei" (da trimiterea e la kafka) descoperi vocatia nu poti decat sa faci un pas inapoi din instinct de autoconservare.
dar cand printre cozile de topor descoperi lujeri pietrificati ...
restul e tacere da restul e tacere.
cand in spatele ... "metamorfozei" (da trimiterea e la kafka) descoperi vocatia nu poti decat sa faci un pas inapoi din instinct de autoconservare.
dar cand printre cozile de topor descoperi lujeri pietrificati ...
restul e tacere da restul e tacere.
luni, 4 mai 2009
„Sylvia” sau când poezia nu mai e de ajuns
„Femeia aceea...eu am creat-o!” – atât mai poate să articuleze, în cădere liberă spre liniştea imaginată la un posibil capăt, sub forma sinuciderii, o femeie înşelată. Într-un film, să ne-nţelegem.
Sylvia Plath şi Ted Hughes – Gwyneth Paltrow şi Daniel Craig.
Pe Cealaltă am uitat-o. Şi ca personaj, şi ca actriţă (gălăgioşii, ieşiţi la înaintare cu interpretări de duzină! ascultate de ageamii vor avea efect de adevăruri absolute...).
Am recidivat, da: alt film. De data asta, unul care mi-a plăcut. „Sylvia”.
Agenţiile de presă au scris, în urmă cu câteva săptămâni, despre sinuciderea fiului celor doi poeţi, s-au agitat specialiştii să vorbească despre familiile stigmatizate de astfel de apucături, în fine, vâlva creată în jurul cazului m-a făcut să nu trec pe lângă film, ci să-l văd (mărturisesc că nu lecturile din poezia Sylviei Plath au fost ancora). Şi bine am făcut. De data asta n-am fost dezamăgită, pentru că, deşi lipsa unei subtitrări în română m-a privat poate de accesul la semnificaţii colaterale, vizionarea filmului mi-a adus câteva întrebări, şi întrebarea e starea care îmi prieşte mai degrabă decât răspunsul (gălăgioşii, atenţie: delimitaţi între „întrebare” şi alte kestii – până şi ageamiii au din când în când proprietatea termenilor!).
M-am cutremurat la gândul că arta poate fi adevăratul, singurul „dumnezeu gelos”.
Filmul mi-a vorbit despre întâlniri care contează, despre întâlniri care vin ca nade pentru forţele interioare de sub lacătul Măştii înverşunate să sufoce Umbra, despre întâlniri ratate.
A fost un film despre neputinţa de a scrie? Despre neputinţa de a iubi?
Filmul mi-a vorbit despre vulnerabilitatea masculină şi fragilitatea feminină pandant. Despre imposibilitatea trăirii în umbra celuilalt.
Despre uitarea de sine şi hipnoza fricii nelăsate să se transforme firesc în altceva. Despre profeţiile care se autoîndeplinesc.
De data aceasta, experienţa vizionării unui film nu a fost una ratată. E un film care mă pune pe gânduri şi care mă apropie de o înţelegere mai cuprinzătoare a „naturii umane”. Cu care dau nas în nas de fiecare dată când am kef să-mi ridic okii dintr-o foaie de hârtie – reală uneori, imaginară alteori, dar, surpriză pentru gălăgioşi... de fapt, „naturi umane”, suntem în 4 mai 2009.
Sylvia Plath şi Ted Hughes – Gwyneth Paltrow şi Daniel Craig.
Pe Cealaltă am uitat-o. Şi ca personaj, şi ca actriţă (gălăgioşii, ieşiţi la înaintare cu interpretări de duzină! ascultate de ageamii vor avea efect de adevăruri absolute...).
Am recidivat, da: alt film. De data asta, unul care mi-a plăcut. „Sylvia”.
Agenţiile de presă au scris, în urmă cu câteva săptămâni, despre sinuciderea fiului celor doi poeţi, s-au agitat specialiştii să vorbească despre familiile stigmatizate de astfel de apucături, în fine, vâlva creată în jurul cazului m-a făcut să nu trec pe lângă film, ci să-l văd (mărturisesc că nu lecturile din poezia Sylviei Plath au fost ancora). Şi bine am făcut. De data asta n-am fost dezamăgită, pentru că, deşi lipsa unei subtitrări în română m-a privat poate de accesul la semnificaţii colaterale, vizionarea filmului mi-a adus câteva întrebări, şi întrebarea e starea care îmi prieşte mai degrabă decât răspunsul (gălăgioşii, atenţie: delimitaţi între „întrebare” şi alte kestii – până şi ageamiii au din când în când proprietatea termenilor!).
M-am cutremurat la gândul că arta poate fi adevăratul, singurul „dumnezeu gelos”.
Filmul mi-a vorbit despre întâlniri care contează, despre întâlniri care vin ca nade pentru forţele interioare de sub lacătul Măştii înverşunate să sufoce Umbra, despre întâlniri ratate.
A fost un film despre neputinţa de a scrie? Despre neputinţa de a iubi?
Filmul mi-a vorbit despre vulnerabilitatea masculină şi fragilitatea feminină pandant. Despre imposibilitatea trăirii în umbra celuilalt.
Despre uitarea de sine şi hipnoza fricii nelăsate să se transforme firesc în altceva. Despre profeţiile care se autoîndeplinesc.
De data aceasta, experienţa vizionării unui film nu a fost una ratată. E un film care mă pune pe gânduri şi care mă apropie de o înţelegere mai cuprinzătoare a „naturii umane”. Cu care dau nas în nas de fiecare dată când am kef să-mi ridic okii dintr-o foaie de hârtie – reală uneori, imaginară alteori, dar, surpriză pentru gălăgioşi... de fapt, „naturi umane”, suntem în 4 mai 2009.
marți, 21 aprilie 2009
22 aprilie .
aprilie - atata negru...si nu doar prin conventie. nimic nu are culoare fiindca nimic nu reflecta nici macar un firicel de lumina. totul e gol sumbru sinistru.
aprilie - luna neagra in care mi se pare absurd ca vegetatia sa explodeze iar si iar fara oboseala fara sa i pese.
aprilie - cand soarele poate sa mai rasara chiar dupa ce a rasarit pentru o ultima oara.
aprilie - sau blestemul memoriei. cand uitarea mi se refuza. cand totul imi aminteste de existenta situata sub semnul pierderii. cand totul e halucinant de viu absurd de viu si totusi nu acopera moartea.
aprilie - oare nu se va sterge din calendarul meu afectiv decat odata cu mine?
aprilie - luna neagra in care mi se pare absurd ca vegetatia sa explodeze iar si iar fara oboseala fara sa i pese.
aprilie - cand soarele poate sa mai rasara chiar dupa ce a rasarit pentru o ultima oara.
aprilie - sau blestemul memoriei. cand uitarea mi se refuza. cand totul imi aminteste de existenta situata sub semnul pierderii. cand totul e halucinant de viu absurd de viu si totusi nu acopera moartea.
aprilie - oare nu se va sterge din calendarul meu afectiv decat odata cu mine?
miercuri, 8 aprilie 2009
mi am luat pisik ... pentru cateva zile
motanel. de cateva saptamani. negru negru de tot. o dulceatza.
dar o dulceatza terorista: miroase. si urla daca nu l iau in bratze. si vrea in bratze tot timpul.
iar azi m a trezit la sase jumate...in ziua mea libera!!!
si cand am descris disconfortul asta unuia dintre "frenzii" din lista de mess cica "nu esti in stare sa ai grija de un animal".
niciodata nu am avut suficienta intelegere pentru apetentza spre a etiketa. kiar cand stiu ca n am ce pretentzii sa emit...tot doare.
asa k...deocamdata admit k nu sunt in stare sa cresc un animal intr un apartament. e rau? trebuia sa mi imaginez ca nu se va lasa educat fara tone de nisip? pasiunea mea pentru etologie nu ma ajuta prea mult?
poate... who cares anyway.
cine are de pus etikete tot cu asta se ocupa indiferent care s datele.
binecuvantata fie formarea teoretica pe care nu mi as skimba o cu nici o alta...antrenamentul psihologic se vadeste skill esential in trusa de supravietuire.
dar o dulceatza terorista: miroase. si urla daca nu l iau in bratze. si vrea in bratze tot timpul.
iar azi m a trezit la sase jumate...in ziua mea libera!!!
si cand am descris disconfortul asta unuia dintre "frenzii" din lista de mess cica "nu esti in stare sa ai grija de un animal".
niciodata nu am avut suficienta intelegere pentru apetentza spre a etiketa. kiar cand stiu ca n am ce pretentzii sa emit...tot doare.
asa k...deocamdata admit k nu sunt in stare sa cresc un animal intr un apartament. e rau? trebuia sa mi imaginez ca nu se va lasa educat fara tone de nisip? pasiunea mea pentru etologie nu ma ajuta prea mult?
poate... who cares anyway.
cine are de pus etikete tot cu asta se ocupa indiferent care s datele.
binecuvantata fie formarea teoretica pe care nu mi as skimba o cu nici o alta...antrenamentul psihologic se vadeste skill esential in trusa de supravietuire.
sâmbătă, 4 aprilie 2009
de ce nu simpatizez cu kpitalizmu lu astia
fiindca reduce omul la valoarea nisei pe care acesta si o construieste pe piata.
fiindca reduce viata la comert.
fiindca perpetueaza la nivel de individ si la nivel de societate umilinta ca stare de spirit imbracand o in iluzii ce suna bine.
fiindca obliga exceptiile pozitive sa intre n rand aplatizeaza uniformizeaza desi pretinde ca vitzavercea.
fiindca orbeste sub lumina reflectoarelor inocenta strivita de amenintarea precaritatatii mute si anonime si apoi propaga orbirea in masa.
fiindca arunca totul in provizorat.
fiindca transforma constiinte in advertiseri.
fiindca reduce viata la comert.
fiindca perpetueaza la nivel de individ si la nivel de societate umilinta ca stare de spirit imbracand o in iluzii ce suna bine.
fiindca obliga exceptiile pozitive sa intre n rand aplatizeaza uniformizeaza desi pretinde ca vitzavercea.
fiindca orbeste sub lumina reflectoarelor inocenta strivita de amenintarea precaritatatii mute si anonime si apoi propaga orbirea in masa.
fiindca arunca totul in provizorat.
fiindca transforma constiinte in advertiseri.
duminică, 22 martie 2009
de ce nu mai moderez comentarii
pentru k nu e ekitabil: eu imi asum o identitate si "dau seama de ale mele cate scriu". asta scriu, va place - mai treceti, nu va place dar vreti sa vedeti daca am vreo limita- tot mai treceti, nu va place si punct- nu mai treceti.
ics, sub protectia anonimatului, vine si tranteste ce ineptii vrea, de regula off-topic si foarte galagios.
sau crede ca ma intereseaza flatarisirile. la fel de fals.
daca blogul nu poate ajuta la un skimb de idei, la ce bun, comm-uri?
nu-ti place sa ma citesti, nu ma citi.
eu asa fac, cu cei care ma dezamagesc.
si vad civilizata o atitudine ca asta. cel putin pentru un timp, da rezultate: nu ma enervez nici eu inutil, ei isi exercita in continuare dreptul la libera exprimare...toata lumea e multumita.
asa ca...scuze pentru cei dezamagiti, stiu ca in decembrie am promis moderarea comm-urilor. m-am razgandit.simplu.
kestie care in CPI se noteaza cu fx (detaliu adresat galagiosilor care dau din coate umplandu si viata cu a altora).
ics, sub protectia anonimatului, vine si tranteste ce ineptii vrea, de regula off-topic si foarte galagios.
sau crede ca ma intereseaza flatarisirile. la fel de fals.
daca blogul nu poate ajuta la un skimb de idei, la ce bun, comm-uri?
nu-ti place sa ma citesti, nu ma citi.
eu asa fac, cu cei care ma dezamagesc.
si vad civilizata o atitudine ca asta. cel putin pentru un timp, da rezultate: nu ma enervez nici eu inutil, ei isi exercita in continuare dreptul la libera exprimare...toata lumea e multumita.
asa ca...scuze pentru cei dezamagiti, stiu ca in decembrie am promis moderarea comm-urilor. m-am razgandit.simplu.
kestie care in CPI se noteaza cu fx (detaliu adresat galagiosilor care dau din coate umplandu si viata cu a altora).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)