m a intrebat deunazi
la o tzigara
mona de ce crezi tu ca de sarbatori oamenii sunt deprimati si rata sinuciderilor ori a tentativelor de suicid creste?
m a somat da mi un raspuns de specialist
asa cum dadea una o psihologa celebra la un post tv
intrebarea o gasesc si acum interesanta
cred ca de sarbatori contrastul intre stralucirea (mai mult sau mai putin artificiala) din exterior si intunericul dintr un suflet singur e amplificat. si mai cred ca un suflet singur gaseste mai greu mult mai greu poarta spre real pe care sarbatorile sunt menite sa o deskida. un suflet singur n are treaba cu spiritul sarbatorii. un suflet singur e inkistat in singuratatea lui si traieste universul ca fiind "neprietenos". daca o raza de lumina strabate totusi cat de firav carapacea ranilor psihice deprimarea e suportabila. daca intunericul dinlauntru se invartoseaza in pozitia refuzului a contractiei a baricadarii ... rata tentativelor (esuate sau reusite) de suicid da intr adevar creste.
sa ne intelegem: vorbesc de un suflet singur referindu ma nu la un om singur ci la un suflet care se simte singur pe pamant singur in univers singur in absolut.
ce vrem sa fim pentru noi insine si pentru ceilalti? inca o pata intunecata pe un fond si asa sumbru ori un firicel de soare?
si...mai important inca: in afara tolerantei la singuratate se poate vorbi de comuniune? cred ca nu. cred ca "singuratatea bazala" e o sarcina de asumat de fiecare. pe cont propriu. altfel tot ce se reuseste e un surogat de lumina. poate cu efecte benefice pe termen scurt... dar cu o nota de plata care vine sigur din urma.
se spune ca in noaptea dintre ani se deskid cerurile...cateodata ma gandesc ca ele ne sunt tot timpul deskise si ca doar fricile irationale ni le fac sa para zavorate.
va multumesc pentru trecerea prin pagina mea si va urez un an nou cum vi l doriti!
poate de la anul o sa moderez si comentarii... ar fi interesant.
marți, 30 decembrie 2008
luni, 22 decembrie 2008
primii fulgi
intarzie.
de ce?
poate ca nu mi s a ntiparit tot in suflet. poate ca inainte ca izbavitorul alb sa se aseze peste un 2008 si peste atatia alti ani in urma mai e ceva de constientizat de integrat de asumat de depasit. de trait.
daca aprilie e pentru mine luna neagra care ma invata sa renunt - pentru ca imediat urmatorul mai sa vina in forta ca luna verde de promisiuni renascande din cenusa zilelor intunecate din urma - decembrie e cat se poate de banal o luna a bilanturilor. e luna cand ninge peste toate. iar banal.
asadar...putina tacere. putina prezenta. putina intoarcere spre sine.
si putina singuratate. o doza suportabila. fara "dat in barci" da. fara dat in barci.
voi gasi orasul asta de adoptie nins dupa craciun cand ma voi fi intors de "acasa"?
ar fi frumos: luminile i sunt altfel daca reflectate de zapada. parca si ochii copiilor sunt altfel cand il ninge. ei singuri mai stiu...ei singuri n au uitat pentru ca n au nevoie sa uite nimic.
de ce?
poate ca nu mi s a ntiparit tot in suflet. poate ca inainte ca izbavitorul alb sa se aseze peste un 2008 si peste atatia alti ani in urma mai e ceva de constientizat de integrat de asumat de depasit. de trait.
daca aprilie e pentru mine luna neagra care ma invata sa renunt - pentru ca imediat urmatorul mai sa vina in forta ca luna verde de promisiuni renascande din cenusa zilelor intunecate din urma - decembrie e cat se poate de banal o luna a bilanturilor. e luna cand ninge peste toate. iar banal.
asadar...putina tacere. putina prezenta. putina intoarcere spre sine.
si putina singuratate. o doza suportabila. fara "dat in barci" da. fara dat in barci.
voi gasi orasul asta de adoptie nins dupa craciun cand ma voi fi intors de "acasa"?
ar fi frumos: luminile i sunt altfel daca reflectate de zapada. parca si ochii copiilor sunt altfel cand il ninge. ei singuri mai stiu...ei singuri n au uitat pentru ca n au nevoie sa uite nimic.
lumea pe dos?
cenzura financiara de azi in locul cenzurii ideologice de ieri - credeam ca asta e trendul prin presa contemporana. dar granitele intre lumi sunt destul de permeabile si nu i suficienta o "revolutie" pentru o skimbare de mentalitate.
din afara lumea presei e un miraj. cu cat te apropii cu atat iti vine sa te retragi in tine scarbit... ori sa identifici zone de puritate (fara iluzii insa - albul pur e inlocuit de mult de tonuri de gri si ce bine ca e asa totusi) si sa ti pastrezi optimismul facand si tu ce poti.
din afara lumea presei e un miraj. cu cat te apropii cu atat iti vine sa te retragi in tine scarbit... ori sa identifici zone de puritate (fara iluzii insa - albul pur e inlocuit de mult de tonuri de gri si ce bine ca e asa totusi) si sa ti pastrezi optimismul facand si tu ce poti.
inkipuitii lupi tineri de presa si lupii batrani din mintea lor
in vara am incercat o colaborare la suplimentul aldine al romaniei libere. nu am publicat decat patru articole. sunt de gasit in arhiva online a ziarului, sub semnatura mona bobe.
am inteles destul de greu rezervele lui dan stanca in a oferi mai mult spatiu unor idei care fara a fi produs vreo revolutie erau niste puncte de vedere pe teme propuse. mi a fost dificil sa cred ca intr adevar nu se poate publica tot ce considera demn de publicat coordonatorul aldinelor.
din octombrie insa iata ca dan stanca nu a mai semnat el insusi nici un rand in aldine. n am vazut nici o reactie in presa cu staif. nimeni nu si a asumat public o intrebare legitima - ce se intampla? abia recent in romania literara cineva a gasit timp si spatiu pentru un mugure de atitudine. mugure pentru ca ulterior s a ajuns la un protest de proportii mai mari. gazduit insa - prin amabilitatea unei persoane receptive la semnificatia gestului - numai pe un blog si preluat dupa aceea si pe altele.
unde sunt reactiile publicistilor ale jurnalistilor ale comentatorilor ale lumii asteia ce se pretinde culturala?
pe un alt blog a fost gazduita opinia celeilalte parti. rareori mi a fost dat sa vad atata cameleonism: kipurile persecutia ar fi fost doar in mintea impricinatului de fapt seful aldinelor s ar fi cerut in concediu neavand alta treaba mai buna de facut ar fi prelungit apoi odihna cu un medical si in sfarsit ar fi revenit la job dar nu i asa e criza si toata presa sufera din cauza asta asa ca daca e sa se skimbe ceva in configuratia viitorului profesional al celui in cauza de vina e contextul financiar etc etc.
mi a trecut cu o lamaie.
mi a ramas insa gustul amar al cititorului de presa care vede cum lupii tineri - care au de partea lor doar tarele tineretii nu si avantajele - isi fac loc sarind la beregata celor pe care si i inkipuie lupi batrani.
in etologie specialistii vorbesc de o remotivare in astfel de cazuri: cand lupul batran e atacat de un individ cu un ce ascendent ca sa si salveze pielea isi expune supus gatul. lupul tanar e validat in pozitia lui dominanta si trece mai departe caci i s a recunoscut superioritatea.
ce se astepta din partea lui dan stanca? sa semneze supus conciliant o incetare a contractului de munca cu acordul partilor (deci imposibil de atacat ulterior) sa accepte o continuare a activitatii in calitate de...colaborator extern (asta drept recunostinta pentru ce a facut din aldine!) si intr un final sa astepte lovitura nu i asa a crizei care nu iarta nimic.
paradoxul e ca lupii tineri de presa sunt exemplare ce poarta in gene o debilitate greu de compensat cu tot zgomotul pe care l ar face iar acest "lup batran" e din alt film: dan stanca e esential scriitor. si lupii tineri pot sa l etiketeze pe necititelea in orice fel - cainii latra caravana trece.
sunt incantata sa iau act de pozitia lui dan stanca exprimata deocamdata tot in blogosfera. proiectia imaginii "lupului batran" cerea o reactie. si (desi cu intarziere dupa mine) iata ca in sfarsit cei interesati se pot lamuri.
unde sunt insa alte glasuri? cum poti fi indiferent la viata unui om de langa tine (a se citi din aceeasi breasla) si cum nu poti sesiza pericolul transformarii unui caz intr un precedent? ieri s a incercat sa i se bage pumnul in gura lui dan stanca. cine urmeaza?
am inteles destul de greu rezervele lui dan stanca in a oferi mai mult spatiu unor idei care fara a fi produs vreo revolutie erau niste puncte de vedere pe teme propuse. mi a fost dificil sa cred ca intr adevar nu se poate publica tot ce considera demn de publicat coordonatorul aldinelor.
din octombrie insa iata ca dan stanca nu a mai semnat el insusi nici un rand in aldine. n am vazut nici o reactie in presa cu staif. nimeni nu si a asumat public o intrebare legitima - ce se intampla? abia recent in romania literara cineva a gasit timp si spatiu pentru un mugure de atitudine. mugure pentru ca ulterior s a ajuns la un protest de proportii mai mari. gazduit insa - prin amabilitatea unei persoane receptive la semnificatia gestului - numai pe un blog si preluat dupa aceea si pe altele.
unde sunt reactiile publicistilor ale jurnalistilor ale comentatorilor ale lumii asteia ce se pretinde culturala?
pe un alt blog a fost gazduita opinia celeilalte parti. rareori mi a fost dat sa vad atata cameleonism: kipurile persecutia ar fi fost doar in mintea impricinatului de fapt seful aldinelor s ar fi cerut in concediu neavand alta treaba mai buna de facut ar fi prelungit apoi odihna cu un medical si in sfarsit ar fi revenit la job dar nu i asa e criza si toata presa sufera din cauza asta asa ca daca e sa se skimbe ceva in configuratia viitorului profesional al celui in cauza de vina e contextul financiar etc etc.
mi a trecut cu o lamaie.
mi a ramas insa gustul amar al cititorului de presa care vede cum lupii tineri - care au de partea lor doar tarele tineretii nu si avantajele - isi fac loc sarind la beregata celor pe care si i inkipuie lupi batrani.
in etologie specialistii vorbesc de o remotivare in astfel de cazuri: cand lupul batran e atacat de un individ cu un ce ascendent ca sa si salveze pielea isi expune supus gatul. lupul tanar e validat in pozitia lui dominanta si trece mai departe caci i s a recunoscut superioritatea.
ce se astepta din partea lui dan stanca? sa semneze supus conciliant o incetare a contractului de munca cu acordul partilor (deci imposibil de atacat ulterior) sa accepte o continuare a activitatii in calitate de...colaborator extern (asta drept recunostinta pentru ce a facut din aldine!) si intr un final sa astepte lovitura nu i asa a crizei care nu iarta nimic.
paradoxul e ca lupii tineri de presa sunt exemplare ce poarta in gene o debilitate greu de compensat cu tot zgomotul pe care l ar face iar acest "lup batran" e din alt film: dan stanca e esential scriitor. si lupii tineri pot sa l etiketeze pe necititelea in orice fel - cainii latra caravana trece.
sunt incantata sa iau act de pozitia lui dan stanca exprimata deocamdata tot in blogosfera. proiectia imaginii "lupului batran" cerea o reactie. si (desi cu intarziere dupa mine) iata ca in sfarsit cei interesati se pot lamuri.
unde sunt insa alte glasuri? cum poti fi indiferent la viata unui om de langa tine (a se citi din aceeasi breasla) si cum nu poti sesiza pericolul transformarii unui caz intr un precedent? ieri s a incercat sa i se bage pumnul in gura lui dan stanca. cine urmeaza?
sâmbătă, 20 decembrie 2008
indrazniti! dan stanca n-a biruit lumea...
...el salveaza lumi sublimandu le. de acum a intrat si in blogosfera: danstanca.blogspot.com.
miercuri, 10 decembrie 2008
special delivery
m-am săturat să ţin de mână surogate de zei să le aştern la picioare file nescrise din viaţa mea să-mi măsor zborul sa mi colorez visele cand ma trezesc m am saturat sa urlu in grota roşie m am saturat să aştept fără să cred în ce aştept m am săturat să-mi caut bezmetică tatăl mort mort de-a binelea m-am săturat să fiu altfel decât am nevoie să fiu doar aşa ca să nu se supere zeii mei de carton sau de hârtie sună mai nobil m-am săturat să mă uit în oglindă şi să nu mă văd m-am săturat să aflu de pe net că pe zeii mei de avarie îi dor lucruri că îi atrag anume fiinţe şi nu mă refer la îngeri că una scriu zeii în cărţile lor sfinte şi alta sunt ei în forul lor interior că în fine zeii sunt singuri altfel nu-i aşa n-ar mai fi speciali iată softul idiot îmi completează n ar mai fi special delivery
drept care
află şi tu de pe net
că mă dor şi pe mine lucruri
şi cam atât
drept care
află şi tu de pe net
că mă dor şi pe mine lucruri
şi cam atât
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
